De ani buni, cu toții ne dorim o țară prosperă, stabilă din punct de vedere politic, economic și social, ne dorim unitate și echilibru, ne dorim un stat propice dezvoltării oricărei familii, o țară sigură și un loc ideal pentru a ne continua studiile, pentru a ne pune în valoare abilitățile. Dar oare ne-am gândit vreodată ce ne oferă statul român deja?
Firește, pe lângă bogățiile naturale pentru care nu ne putem declara drept merituoși, o sumedenie de alte trăsături împletesc realitatea în care cu toții ne-am prins ca într-o horă.
Astăzi, în zi de sărbătoare națională, Consiliul Național al Elevilor abordează reprezentarea într-o altă notă și proiectează întrebarea la care cu toții ne gândim poate de ani de zile: „Ce-mi oferi tu mie, dragă Românie?”
De la adoptarea Legii educației naționale în 2011 și până în prezent, România a pierdut 451.895 de copii care ar putea răspunde la această întrebare dureros de simplu: „o educație suficient de inaccesibilă încât munca în condiții optime nu prea îmi mai poate părea o variantă”.
Conform studiului realizat de IRES în anul 2020, doar 68% dintre elevii din România au acces la echipamente electronice pentru școala online, arată un studiu realizat de IRES în perioada 27-30 aprilie 2020 și numai jumătate dintre elevi au participat la școala online. Ce înseamnă asta? În aceeași țară aspirantă la digitalizare în care o parte dintre tineri sunt la doar un click distanță de libertatea virtuală, există mii de elevi care încă mai încearcă să înțeleagă singuri noțiunea de educație la lumina unei lămpi pe gaz. Ei sunt doar „acel procent” încă nesemnificativ pentru stat.
În partea mai puțin sumbră a situației, dacă așa se poate cataloga neglijența, ne lovim, la aproape 2 ani de la apariția pandemiei de COVID-19, de lipsa unui algoritm stabil care să definească funcționarea școlilor, de neasumarea unui set stabil de măsuri și a unei direcții de evoluție a sistemului, de inexistența manualelor sau existența unor manuale mult prea vechi și neadaptate, de un curriculum care nu răspunde realelor nevoi ale sistemului, iar lista poate continua cel puțin până la următorul 1 Decembrie festiv.
Cu toate acestea și în ciuda spiritului sărbătorilor de care ne-ar plăcea ca toți tinerii si copiii să se poată bucura, continuăm demersurile marca CNE și încercăm, an de an, ca al nostru cadou pentru colegii din întreaga țară să fie un pas înainte spre o educație calitativă, spre un sistem funcțional și o societate echitabilă.