4 ani de Statutul Elevului

Astăzi sărbătorim patru ani de la aprobarea Statutului Elevului, documentul ce reglementează drepturile și îndatoririle elevilor din învățământul preuniversitar de stat, particular sau confesional din România.

Pentru elevii reprezentanți, această perioadă a fost marcată de diverse experiențe, începând cu entuziasmul de a iniția demersuri care să prioritizeze un spațiu de învățare armonios, continuând cu încercările repetate de a diminua abuzurile și practicile incorecte care, din păcate, încă se regăsesc în anumite medii școlare.

Școala, conform definiției acesteia, este un loc al dezvoltării personale, al formării unor competențe și al construirii unor abilități care să permită integrarea beneficiarilor primari, elevii, în societate, dar și pregătirea lor pe plan profesional. Însă, sistemul de învățământ românesc încă n-a ajuns în punctul în care să recunoască elevul ca fiind centrul actului educațional, iar din acest motiv, nici drepturile și îndatoririle acestora nu sunt percepute drept o prioritate la nivelul anumitor unități de învățământ.

Poveștile celor care militează zilnic pentru colegii lor merită auzite, iar cu ocazia celebrării a patru ani de la aprobarea Statutului Elevului, noi îți prezentăm câteva dintre perspectivele acestora.

Cosmin Moraru, București

      Cea mai mare provocare  care a fost în liceul nostru, și probabil va mai fi de acum încolo, este schimbarea mentalităților. Multe piedici ne-au fost puse atât nouă, cât și altor cadre didactice care au încercat să ne susțină inițiativele. Astfel, lupta drepturile elevilor nu a putut primi ajutor prea mare din partea altor persoane în afară de noi, chiar daca toata lumea vedea abuzurile.

Cândva, un coleg de clasă a intrat într-o dispută cu un elev de clasa a XII-a, cel din urmă iscând un scandal. Am încercat sa îi despart, iar când s-a ajuns la diriginți, aceștia au căzut tacit de acord să îi scadă media la purtare colegului de a mai mic, pentru ca cel mare avea de dat examenul și nu trebuia să aibă probleme. Cunoscând ceea ce este de făcut, am făcut tot posibilul pentru a-l ajuta pe colegul mai mic, știind că este o nedreptate. Le-am explicat profesorilor, polițistului, consiliului, că nu e drept ce se întâmplă, că povestea băiatului mare e denaturată etc. Dirigintele lui a încercat să mă abordeze și a lăsat indirect de înțeles că vor exista consecințe dacă mă mai implic. Nu am cedat, am crezut în drepturile mele și ale colegului meu, reușind, într-un final, să rezolvăm împreună problema. Vă recomand să faceți tot ce puteți pentru a vă ajuta colegii. Pentru că nu eram suficient de bine pregătiți la chimie, am ținut, în timpul orelor libere, pregătiri la chimie pentru colegii mei.

 

Spun să uităm de regulile clasice. Singura regulă la vârsta asta ar trebui să fie „fac ce vreau, atât timp când nu-mi fac rău și nu deranjez pe nimeni”, iar dacă cineva observa încălcarea regulii și nu face nimic… nu e cu nimic mai bun decât făptașul.

 

Ioana Onați, Zalău

      Din anul 2017 și până în 2019, am activat cu entuziasm, ambiție, o puternică dorință de schimbare, toate cele trei împreună caracterizate de ceilalți ca fiind ”intense” iar de mine „sincere”, ca președinte al Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Liceului Tehnologic „Liviu Rebreanu” din Hida, iar în paralel, din 2018 și până în 2019, ca Vicepreședinte al Consiliului Județean al Elevilor Sălaj.

 

Văzând de-a lungul anilor toate nedreptățile aplicate elevilor de unii profesori din diferite școli, județe, mă consider norocoasă pentru faptul că am învățat și am avut șansa să militez pentru elevi la liceul meu din Hida. Fiind o școală cu un număr destul de mic de elevi, nu am întâmpinat probleme în nerespectarea drepturilor de bază a acestora, deci m-am putut focusa direct pe persoana numită „elev” și pe nevoile umane ale acesteia, care nu sunt introduse în programa și interesele directe ale sistemului de învățământ românesc, lucru care, din punctul meu de vedere, reprezintă o „crimă” bine organizată având ca victimă principală, psihicul elevilor, „infracțiune” ușor de mușamalizat, concepută de mai marii învățământului care doresc mai degrabă să creeze roboți și nu oameni. Este puțin mai rar mediatizat, expus, însă există și cazuri precum a fost al meu, în care elevul trebuie apărat de nedreptățile pe care, de cele mai multe ori, involuntar și din cauza sistemului de învățământ nepăsător structurat la nivel național, a societății sau a altor factori, și le aplică singur.

 

Vlad Roibu, Iași

      Voiam să schimb mentalitatea elevilor. Am început să organizez ședințe cu șefii de clasă lunar, pentru a îi putea învață să se informeze legat de orice problemă din școală. Ușor-ușor, toată școala a aflat că există Statutul Elevului și că acesta prevede drepturi și obligații. Acest lucru le-a stârnit curiozitatea elevilor și au început să se documenteze mai bine, rezultând astfel o rezolvare a unor probleme precum abuzul de putere a unor profesori și purtarea uniformei.

Esența constă în liderul din voi. Scopul este sa lupți pentru drepturile tale și să îi inspiri și pe alții să o facă. Pas cu pas, generație cu generație, lucrurile se vor schimba, iar dacă tu faci ce trebuie, evoluția va fi una mai rapidă și mai bună.

Sfatul meu este sa candidați pentru orice funcție care vi se potrivește . Este cea mai bună oportunitate de a învăța și de a vă pune amprenta în societate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *