Scrisoare deschisă

Către: 

Ministerul Educației

Ministerul Sănătății

În atenția: 

domnului ministru al educației, prof. univ. dr. Sorin-Mihai CÎMPEANU

domnului ministru al sănătății, prof. univ. dr. Alexandru RAFILA

Stimați Domni Miniștri,

Cel de-al cincilea val epidemic se află în plină evoluție a numărului de cazuri de COVID-19, din păcate, sistemul educațional se regăsește încă în plin declin.

Într-un astfel de context compromițător, Consiliul Național al Elevilor reiterează solicitarea de stabilire a unui prag minim de incidență al localităților la care cursurile cu prezență fizică în unitățile de învățământ să fie suspendate. Greșelile din trecut ne-au demonstrat, în timpul a mai bine de doi ani de pandemie, că, pentru sistemul educațional românesc, impredictibilitatea și lipsa de asumare a unor decizii ferme și adaptate nu au reușit decât să degradeze atât calitatea învățământului, cât și siguranța sanitară a elevilor, a profesorilor și a familiilor acestora.

În prezent, fiecare comunitate locală și fiecare unitate școlară se confruntă cu probleme specifice, cu un număr de infectări diferit și, cu atât mai mult cu cât analizăm obiectiv, cu serie de particularități specifice de la caz la caz. Numărul îmbolnăvirilor, infrastructura școlară, resursele umane, rata de vaccinare și disponibilitatea sistemului medical sunt doar câteva dintre criteriile variabile care ar trebui să construiască profilul deciziilor ideale, descentralizate, potrivit fiecărei comunități locale. 

Din grijă pentru elevii pe care îi reprezintă, din solidaritate pentru cadrele didactice care depun eforturi substanțiale în procesul de predare-învățare-evaluare, dar mai ales din respect pentru întreaga comunitate, Consiliul Național al Elevilor și organizațiile semnatare revin cu o serie de propuneri adresate celor două ministere direct răspunzătoare de funcționalitatea sistemului educațional în vreme de pandemie, respectiv Ministerul Educației și Ministerul Sănătății.

Așadar, solicităm: 

  • Adoptarea unui algoritm/unei matrici de calcul în baza căruia/căreia să se decidă scenariul de funcţionare a unei şcoli

Rata de vaccinare a elevilor şi a profesorilor, incidenţa din localitate, suprapopularea claselor, utilizarea transportului în comun de către populaţia şcolară sunt doar câțiva dintre parametrii care ar trebui să stea la baza deciziei de închidere/deschidere a unei școli în format fizic. Istoria ultimilor doi ani ne arată că nu sunt suficiente măsuri singulare atunci când vine de vorba de descentralizare, iar toți itemii enumerați mai sus și alții care pot fi stabiliți de experții epidemiologi sunt elementari atunci când vine vorba de siguranța elevilor.

De asemenea, punem accent pe necesitatea elaborării și definirii unor scenarii adaptate pe care școlile să le poată aplica rapid în cazul degenerării situației îmbolnăvirilor, atât în format fizic, cât și online – Ministerul Educației are datoria de a crea o serie de recomandări metodologice care să reprezinte un sprijin pentru școlile care își vor continua activitatea didactică în spațiul online.

În același timp, e foarte important ca elevii din învățământul profesional, tehnic și vocațional să aibă posibilitatea de a participa la orele de practică/atelier în format fizic, indiferent de rata de infectare a localității sau de scenariul de funcționare a școlii. Totodată, cunoscând limitele școlii online, considerăm oportun ca elevii din învățământul special, precum și cei din clasele terminale (a VIII-a/a XII-a) să poată să vină la școală, de asemenea, cu prezență fizică, indiferent de scenariul unității de învățământ, dacă părinții decid acest lucru.

  • Reintroducerea pragului de incidență a infectării într-o localitate în stabilirea scenariilor

La momentul de față, regulile stabilite prin ordin comun al Ministerului Educației și al Ministerului Sănătății pot aduce unitățile de învățământ în două situații fără scăpare: fie se închid toate școlile dintr-un județ, în bloc, din cauza suprasolicitării paturilor de la ATI, deși vor exista localități cu zero rată de infectare, fie, din contră, vor exista localități cu incidențe alarmante, iar școlile de acolo vor rămâne deschise strict din considerentele capacității spitalicești. 

Este absolut necesar ca pragul de incidență al unei localități să rămână în continuare un criteriu de suspendare/reluare a activității în format fizic, astfel încât deciziile care se adoptă să fie corelate cu gradul de răspândire comunitară a COVID-19.

  • Modificarea numărului de elevi infectați la care se decide carantinarea unei clase

La acest moment, ordinul comun prevede, într-un mod cinic, faptul că o clasă rămâne deschisă în format fizic la apariția a unul sau două cazuri în decurs de 7 zile, urmând a se închide abia la cel de-al treilea caz. Astfel, vor putea exista situații în care colegul de bancă al unui elev să fie infectat, iar celălalt să fie nevoit să vină la școală în continuare, fără a avea nici măcar posibilitatea de a continua în regim online pentru a se proteja pe sine și pe cei din jur de o eventuală declanșare a focarului.

În condițiile în care infrastructura școlară nu permite o distanțare suficientă între elevi și, de multe ori, nici măsuri minime de siguranță (măști, dezinfectant etc.), clasele se vor transforma în veritabile nuclee de răspândire a virusului. De aceea, solicităm menținerea regulii conform căreia, la apariția unui caz de COVID-19 într-o clasă, toată clasa să treacă în regim online timp de două săptămâni, cu posibilitatea testării după 8 zile, precum și declararea întregii clase ca persoane-contact direct cu cel infectat. 

Totodată, elevii ar trebui să aibă posibilitatea trecerii în online dacă sunt suspecți de COVID-19 și prezintă simptomatologie specifică, ori dacă sunt contacți direcți cu o persoană infectată. La momentul de față, legislația permite trecerea în online doar a celor confirmați cu COVID-19, nu și a celor suspecți, motiv pentru care sunt nevoiți fie să riște și să vină la cursuri, fie să absenteze de la școală și să piardă conținuturi.

În același timp, atragem atenția asupra necesității stabilirii unei proceduri de stabilire a scenariului de funcționare a unei școli în funcție de infectările din rândul cadrelor didactice, pentru că, la momentul de față, singura metodă de trecere în online o clasă sau o școală în această situație este ca profesorul să declare la DSP întregul colectiv ca fiind contact direct, lucru rar întâlnit.

  • Introducerea obligativităţii testării pe bază de salivă pentru toţi elevii şi pentru întregul personal din învăţământ

Testarea non-invazivă reprezintă principalul etalon în identificarea cazurilor precoce de infectare cu COVID-19. De aceea, este nevoie de o procedură mult mai clară de administrare a testelor, astfel încât acestea să fie disponibile pentru elevi și profesori bisăptămânal. De asemenea, este necesar ca elevii să aibă datoria de a-și autoadministra testul în clasă (cel puțin în cazul elevilor de gimnaziu și de liceu), astfel încât să existe garanția că se utilizează corect.

Pentru că Ministerul Sănătății a spus în repetate rânduri faptul că aceasta nu e o procedură medicală, e necesar ca testarea să aibă loc în sala de clasă, sub supravegherea profesorului, fără a afecta în vreun fel durata orei de curs. 

De asemenea, autoritățile statului direct implicate în procedura de licitație, livrare și control al testelor de salivă (ONAC, CNSC, IGSU, Corpul de Control al Prim-ministrului) ar trebui să clarifice stadiul acestora și să comunice public când va fi soluționată problema lipsei lor din unitățile de învățământ. 

  • Dotarea şcolilor cu materialele sanitare necesare şi adoptarea unei instrucţiuni la nivelul Ministerului Sănătăţii

Ministerul Sănătății ar trebui să elaboreze un protocol stabil de igienizare și dezinfectare după fiecare schimb de clase, pentru ca personalul nedidactic al școlii să știe cum să procedeze pentru a preveni răspândirea virusului. Mai mult, Guvernul ar trebui să își mențină poziția și să distribuie în școli măști chirurgicale, inclusiv de tip FFP2, către elevi și profesori.

De asemenea, este necesară pilotarea unui program de tipul „testare în curtea şcolii”, prin intermediul căruia, în zilele de weekend, în baza unei cereri prealabile, elevii şi personalul didactic să aibă posibilitatea de a se testa gratuit împotriva COVID-19, prin teste rapide antigen administrate de personal specializat din cadrul DSP – cu prioritate în unităţile de învăţământ care nu dispun de un cabinet medical dotat cu astfel de teste. Aceste centre vor funcționa ocazional, în funcție de cererile venite din partea comunității școlare și nu vor implica niciun cost din partea beneficiarilor. 

Așadar, vă rugăm să luați în calcul aspectele prezentate mai sus și să demarați consultări cu toate instituțiile și entitățile responsabile de gestionarea pandemiei în școli, pentru ca elevii, părinții și profesorii să nu fie în niciun fel afectați.

Inițiator: 

Consiliul Național al Elevilor

Semnatari:

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR)

Consiliul Tineretului din România (CTR)

Organizația Salvați Copiii România

Fundația World Vision România

Părinții cer schimbare – grup civic

Federația Părinților și Aparținătorilor Legali (FePAL)

Calitatea în educație și reforma ARACIP – ce e de făcut?

În ultimele zile, Ministerul Educației a readus pe agenda publică  reorganizarea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, care, conform proiectului, va căpăta o formă profund politizată și neprofesionalizată, departe de necesitățile reale ale educației din România.

De aceea, Consiliul Național al Elevilor atrage atenția asupra necesității adoptării unui set de măsuri urgente, față de care Ministerul Educației ar trebui să țină cont în mod vehement:

  1. Consiliul ARACIP trebuie să fie format STRICT din experți evaluatori, cu o experiență vastă, care să fie selectați pe baza unei proceduri interne transparente, pentru a nu subordona ARACIP-ul unor grupuri de interese;
  2. Organizarea formărilor anuale pentru membrii comisiilor de evaluare și asigurare a calității din școli și pentru entitățile interesate de acest domeniu, cum este Consiliul Național al Elevilor (simulări de evaluări externe pe care le organizează experții din teritoriu, abordarea și explicarea standardelor de calitate etc.);
  3. Includerea, pe site-ul ARACIP, a unei secțiuni cu soluții pentru remedierea punctelor deficitare des întâlnite în unitățile de învățământ, reieșite din rapoartele periodice/anuale;
  4. Ministerul Educației ar trebui să oblige școlile care nu au fost supuse evaluării periodice să fie evaluate – eventual să ofere și fondurile necesare pentru evaluarea ARACIP, în cazul în care aceasta ar fi problema;
  5. Entitățile interesate (reprezentanții elevilor, ai părinților, ai angajaților din învățământ etc.) să poată participa la ședințele Consiliului ARACIP cu statut de observator;
  6. Înființarea uneia dintre comisiile consultative ale ARACIP care să aibă rolul de a formula soluții pentru remedierea deficiențelor întâlnite des în teritoriu, din care să facă parcă experți în evaluarea, dar și alte entități interesate.

În noua metodologie de evaluare, CEAC-urile sunt obligate să propună modificări ale planurilor de dezvoltare instituțională, în funcție de deficiențele constatate, ceea ce este o abordare foarte bună, pentru că se promovează principiul descentralizării. Totuși, multor membri din CEAC-uri le lipsește formarea, ceea ce înseamnă că remedierea problemelor constatate în urma vizitei de evaluare poate fi îngreunată. ARACIP trebuie să ofere soluții pentru problemele des întâlnite, respectiv materiale de formare asemănătoare cu cele pentru experții evaluatori (pot fi chiar sesiuni de formare înregistrate), pe modelul sesiunilor de formare ARACIS. ARACIP trebuie să ofere materiale de calitate, cu informații verificate, care să ducă la crearea și consolidarea unei culturi a calității în învățământul preuniversitar.

Ministerul Educației trebuie să-și asume și să remedieze de urgență situația celor 1.785 de unități școlare cu personalitate juridică care nu au fost niciodată evaluate de când a apărut ARACIP, timp în care ar fi trebuit să aibă loc trei evaluări externe în aceste instituții. Conform Legii calității în educație, evaluarea nu se face la solicitarea ARACIP, ci la solicitarea furnizorului de educație. Fostul președinte ARACIP, Șerban Iosifescu, a arătat cum, în ultimii doi ani, Ministerul Educației nu a mai realizat acest contract, iar ARACIP, conform legii, nu are cum să evalueze școlile. Cineva trebuie să ceară instituției evaluarea externă a școlilor: fie Ministerul Educației, fie chiar școlile.

Mai mult decât atât, toți actorii implicați trebuie să înțeleagă că reformarea ARACIP trebuie să presupună o viziune pe termen scurt, mediu și lung, care să ducă la crearea unei culturi a calității, nu la niște modificări din pix, total aberante, care ar reprezenta triumful unor grupuri de interese. De aceea, Consiliul Național al Elevilor îndeamnă la responsabilitate din partea Ministerului Educației, care a permis ca aproape 2000 de unități de învățământ să nu treacă printr-o evaluare externă a calității. Luptele pentru putere dintre adulți exced situația de față și ajung să aibă impact în viața fiecărui beneficiar – elevul.

Calitatea în educație și reforma ARACIP – ce e de făcut?

Educația din România nu e Cenușăreasa! Acordați o finanțare adecvată!

În cursul acestei săptămâni, a fost publicat un proiect de ordonanță de urgență cu privire la prorogarea unor termene de aplicare a unor dispoziții legale, inclusiv prevederea referitoare la alocarea a 6% din PIB pentru domeniul educației, aspect devenit deja o tradiție a guvernului încă din 2011, de când există Legea educației naționale.

Consiliul Național al Elevilor condamnă cu fermitate decizia de a subfinanța din nou un domeniu atât de important pentru evoluția societății și solicită creșterea finanțării învățământului la 4,7% din PIB, atât cât este media europeană a alocărilor bugetare pentru acest sector, conform Eurostat.

De asemenea, atragem atenția asupra alocărilor bugetare în concordanță cu nevoile elevilor. Astfel, e imperioasă cuprinderea unor sume pentru asigurarea cuantumului minim al burselor școlare conform criteriilor actuale de acordare, dar și a unor sume pentru asigurarea transportului gratuit al elevilor. Aceste două revendicări sunt indispensabile unui act educațional de calitate, dar și pentru a combate fenomene atât de nocive pentru întreaga societate, precum sărăcia, excluziunea socială și abandonul școlar, care afectează aproximativ o treime dintre elevii României.

Totodată, solicităm Ministerului Educației să procedeze la convocarea de urgență a Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar (CNFIP), în așa fel încât să se poată decide din timp costul standard per elev, iar unitățile de învățământ să poată dezvolta proiectele de bugete aferente anului financiar 2022. O tergiversare a stabilirii costului standard, așa cum s-a întâmplat în anul 2021, atrage după sine multiple dezavantaje cu impact major în viața școlară a fiecărui elev. De aceea, cerem Ministerului Educației să fundamenteze costul standard per elev prin suplimentarea sumelor la coeficientul „Bunuri și servicii” și să nu se ascundă după o creștere falsă a finanțării, generată de creșterea inflației. În același timp, solicităm Ministerului Finanțelor publicarea proiectului de buget de stat pentru anul 2022 și organizarea unei dezbateri publice pe marginea lui.

„Cea mai mare parte dintre motivele pentru care școala românească eșuează este reprezentată de o subfinanțare cronică. Mecanismul e simplu – cu cât sunt mai puțini bani pentru educație, cu atât șansele elevilor de a se integra în societate și în piața muncii sunt mai mici. Nu este posibil ca anul 2022 să ne prindă pe nepregătite, astfel că e necesar ca autoritățile să prioritizeze educația și să o considere un sector indispensabil, cu o finanțare adecvată.”, a declarat Silviu Morcan, președintele Consiliului Național al Elevilor.

Ce-mi oferi tu mie, dragă Românie?

De ani buni, cu toții ne dorim o țară prosperă, stabilă din punct de vedere politic, economic și social, ne dorim unitate și echilibru, ne dorim un stat propice dezvoltării oricărei familii, o țară sigură și un loc ideal pentru a ne continua studiile, pentru a ne pune în valoare abilitățile. Dar oare ne-am gândit vreodată ce ne oferă statul român deja? 

Firește, pe lângă bogățiile naturale pentru care nu ne putem declara drept merituoși, o sumedenie de alte trăsături împletesc realitatea în care cu toții ne-am prins ca într-o horă. 

Astăzi, în zi de sărbătoare națională, Consiliul Național al Elevilor abordează reprezentarea într-o altă notă și proiectează întrebarea la care cu toții ne gândim poate de ani de zile: „Ce-mi oferi tu mie, dragă Românie?” 

De la adoptarea Legii educației naționale în 2011 și până în prezent, România a pierdut 451.895 de copii care ar putea răspunde la această întrebare dureros de simplu: „o educație suficient de inaccesibilă încât munca în condiții optime nu prea îmi mai poate părea o variantă”.

Conform studiului realizat de IRES în anul 2020, doar 68% dintre elevii din România au acces la echipamente electronice pentru școala online, arată un studiu realizat de IRES în perioada 27-30 aprilie 2020 și numai jumătate dintre elevi au participat la școala online. Ce înseamnă asta? În aceeași țară aspirantă la digitalizare în care o parte dintre tineri sunt la doar un click distanță de libertatea virtuală, există mii de elevi care încă mai încearcă să înțeleagă singuri noțiunea de educație la lumina unei lămpi pe gaz. Ei sunt doar „acel procent” încă nesemnificativ pentru stat. 

În partea mai puțin sumbră a situației, dacă așa se poate cataloga neglijența, ne lovim, la aproape 2 ani de la apariția pandemiei de COVID-19, de lipsa unui algoritm stabil care să definească funcționarea școlilor, de neasumarea unui set stabil de măsuri și a unei direcții de evoluție a sistemului, de inexistența manualelor sau existența unor manuale mult prea vechi și neadaptate, de un curriculum care nu răspunde realelor nevoi ale sistemului, iar lista poate continua cel puțin până la următorul 1 Decembrie festiv. 

Cu toate acestea și în ciuda spiritului sărbătorilor de care ne-ar plăcea ca toți tinerii si copiii să se poată bucura, continuăm demersurile marca CNE și încercăm, an de an, ca al nostru cadou pentru colegii din întreaga țară să fie un pas înainte spre o educație calitativă, spre un sistem funcțional și o societate echitabilă.

 

Nu mai jucați ping-pong cu educația din România!

Către: Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu și Ministrul Sănătății, Cseke Attila Zoltan

Stimați decidenți,

Să ne imaginăm un elev care în 2021 e în clasa a X-a. A susținut Evaluarea Națională într-un context pandemic, fără să știe dacă anul va fi înghețat sau dacă se vor anula examenele. Apoi în clasa a IX-a abia a reușit să își cunoască colegii, pentru că mai mult de jumătate din an s-a desfășurat într-un sistem online rudimentar și peticit. Iar acum află că va merge la școală în format fizic în funcție de incidența localității. Sau poate deschiderea școlii depinde de vaccinarea profesorilor. Nu știe nici dacă va susține teze, având în vedere că o bună parte din acest semestru s-a desfășurat în sistem online.

Aceste sentimente de nesiguranță și incertitudine trebuie să dispară. Elevii, părinții și profesorii nu mai înțeleg nimic.

Consiliul Național al Elevilor, unica structură de reprezentare a elevilor din România, alături de toți semnatarii petiției, vă cerem să nu mai luați măsuri din scurt, fără consultare, fără bază științifică, astfel încât să bulversați un întreg sistem.

De aceea, vă solicităm:

  • introducerea unui algoritm de calcul care să stea la baza deciziei privind funcționarea școlilor,  care să cuprindă factori ca: vaccinarea elevilor, a profesorilor și a părinților, incidența din localitate, supraaglomerarea claselor, posibilitatea testării rapide în școală, infrastructură (măști, dezinfectant, distanțare fizică) etc.
  • suspendarea organizării tezelor în semestrul I al acestui an școlar și înlocuirea acestora cu evaluări sumative cu subiect unic pentru toate clasele, astfel încât accentul să se mute de pe notă pe feedback din partea profesorilor
  • regândirea procesului de administrare a testelor non-invazive pe bază de salivă, astfel încât acestea să poată fi folosite în spațiul școlar (după consultarea elevilor, părinților și profesorilor)
  • extinderea testării rapide antigen în școli, în zilele de weekend
  • menținerea în format fizic a orelor de practică pentru învățământul profesional, tehnic și vocațional, indiferent de ce scenariul în care funcționează școala
  • asumarea publică a faptului că un set de măsuri odată stabilite nu vor mai fi modificate peste noapte

De ce este important?

Politicienii au uitat cine e principalul beneficiar al educației: elevii. Au încercat să scape de responsabilitate, pasând atribuțiile dintr-o parte în alta. Nici măcar astăzi, după doi ani de pandemie, nu avem un set de măsuri clare ce ar asigura predictibilitatea decizională din unitățile de învățământ.

De prea multe ori, elevii au trebuit să se adapteze unor măsuri luate peste noapte. Au aflat, de la o zi la alta, că vor merge la școală sau, din contră, că va trebui să participe la orele de curs din propria cameră. Au simțit pe pielea lor că tehnologia este doar un instrument complementar educației, nu un înlocuitor al ei.

Profesorii au fost nevoiți să se adapteze acelorași condiții, creându-și un nou mod de lucru, fără să fi primit vreo pregătire profesională în acest sens. 

Ministerul Educației și Ministerul Sănătății iau decizii fără să țină cont că perioada de adaptare a actorilor implicați este mult mai mare decât perioada de aprobare a unor noi măsuri.  

Prin intermediul prezentei petiții, ne dorim să obținem un algoritm de calcul care să stea la baza deciziei privind funcționarea școlilor, precum și măsuri suplimentare de protecție sanitară sau mecanisme educaționale care sunt atât de necesare școlii românești în contextul pandemiei.

De ce am ajuns aici?

În ultimele luni, sistemul educațional din România a fost definit de haos – măsuri impredictibile dictate de la nivel central, lipsă de viziune pe termen lung și gândire nerealistă raportată la starea de fapt din teritoriu, plusată de iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să exprime fermitate și compasiune față de educație. Toate au dus la un profund dezechilibru sistemic, care va avea urmări grave pentru următoarele generații. 

 

Deciziile din educație

 

Ministrul Educației a promis multe, a întârziat nepermis de mult, iar asumarea greșelilor a lipsit din discursul public. Mai mult decât atât, ministerul a încercat să ne învinovățească pentru propriile eșecuri sau propuneri controversate. În tot acest timp, nimeni nu și-a asumat un set de măsuri clare care să promoveze o educație incluzivă și de calitate – învățământul online a rămas un ideal lipsit de viziune, o improvizație, nicidecum o alternativă reală pentru învățământul față în față. În doi ani de zile, deși cu toții am fost conștienți că pandemia e departe de a se sfârși, nu s-a promovat niciun fel de intenție pentru a garanta accesul la educația online pentru toți elevii. 

 

Am fost martorii unei deschideri haotice a școlilor, acolo unde, de multe ori, infrastructura nu permitea prezența fizică, cu toate că știm educația de calitate este în sala de clasă. În cele două săptămâni de vacanță forțată, autoritățile nu au reușit să se mobilizeze pentru a finaliza procedurile de achiziție și de livrare a testelor non-invazive în școli, deși oficialii au afirmat în repetate rânduri că testarea și vaccinarea sunt două condiții esențiale pentru continuarea cursurilor cu prezență fizică.

 

Lipsa dialogului cu partenerii de dialog social

 

Responsabilitatea, coerența și asumarea sunt trei valori esențiale pentru a avea o educație incluzivă și de calitate în contextul actual; dar lipsesc cu desăvârșire.

 

Sindicatele și asociațiile de părinți nu au promovat vaccinarea, deși ar fi trebuit să fie un exemplu de responsabilitate pentru generațiile tinere. În cadrul Consiliului Economic și Social, sindicatele din învățământ au votat împotriva legii privind obligativitatea certificatului verde.

 

Majoritatea declarațiilor publice ale adulților din ultimele luni, indiferent de pe ce parte a baricadei au fost – deopotrivă reprezentanți ai societății civile și ai ministerului, au avut rolul de a ataca și de a distruge, nu de a construi. În această perioadă, măcar în al doisprezecelea ceas, solicităm ferm responsabilitate, coerență și asumare din partea tuturor celor implicați în sistemul educațional.

 

Impredictibilitatea

 

În niciun moment din ultimii 30 de ani sistemul educațional nu s-a mai aflat într-o asemenea situație incertă, impredictibilă pentru elevi. Prea puțini au înțeles că școala este cea din sala de clasă, iar activitatea didactică este un act esențial, fără de care generațiile din prezent nu au niciun viitor. Deciziile s-au luat peste noapte, luând pe nepregătite elevi, părinți, profesori, directori de școli, care au încercat să adapteze starea de fapt la infrastructura de care dispun, deși, în mod evident, ar fi trebuit să fie exact invers.

 

Noi, elevii, am fost prinși la mijlocul unui război de orgolii al adulților cu putere de decizie și de reprezentare, iar rezultatele sunt vizibile: haos, nemulțumire generalizată și, cel mai important, educație de slabă calitate și discriminatorie.

 

Este nevoie să înțelegem că noi toți suntem parte a sistemului pe care îl blamăm, iar pasarea responsabilității asupra altuia va duce doar la adâncirea problemelor. Este nevoie ca fiecare să-și asume rezolvarea situației actuale!

 

Cine se poate vaccina să se vaccineze!

Cine are simptome să anunțe, să se izoleze și să se testeze imediat!

Dacă cineva este într-un spațiu închis, să poarte masca în mod corect!

Dacă cineva sfidează regulile de protecție sanitară trebuie atenționat, pentru a se conforma!

 

Responsabilitatea este a fiecăruia, este o responsabilitate comună!

 

Școala este o activitate esențială!

Vremurile se schimbă, pandemia evoluează pe zi ce trece și, din păcate, autoritățile din România tot nepregătite au rămas. 

 

În doi ani în care statul s-a jucat de-a „închide – deschide școala”, nimeni nu a făcut nimic pentru ca învățământul online să fie o alternativă cu adevărat viabilă pentru școala în format fizic. La acest moment, din cauza lipsei infrastructurii sanitare (cum ar fi teste non-invazive din salivă cu care guvernanții s-au lăudat săptămâni în șir), autoritățile au decis să închidă școlile pentru o perioadă de două săptămâni, urmând ca materia să fie recuperată în format fizic, prin modificarea structurii anului școlar.

 

Totuși, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, și ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, au declarat în repetate rânduri că este posibil ca elevii să nu se poată întoarce fizic la școală nici după vacanța impusă până pe 5 noiembrie. Astfel, se ia considerare fie prelungirea acestei vacanțe, fie trecerea în scenariul online a tuturor școlilor din România, indiferent de rata de incidență și de situația epidemiologică de la nivel local. 

 

Vacanța forțată este o măsură de compromis pe care Consiliul Național al Elevilor a agreat-o strict din perspectiva recuperării cursurilor în format fizic, cunoscând limitele școlii online și dorindu-ne ca elevii să nu mai resimtă lipsurile educaționale generate de închiderea școlilor. În acest sens, condamnăm ferm o prelungire stării de latență în care ne aflăm și considerăm total inoportună suspendarea unitară a cursurilor în format fizic în toată țara după cele două săptămâni de vacanță, având în vedere că, până la acest moment, decidenții au spus în repetate rânduri că școlile trebuie deschise primele și închise ultimele”

 

În contextul în care nu au fost adoptate măsuri restrictive ferme pentru prevenirea răspândirii COVID-19 la nivel societal, trecerea în online a tuturor unităților de învățământ după două săptămâni de vacanță este doar o recunoaștere a incapabilității statului de a menține școlile deschise în siguranță. 

 

De aceea, solicităm ferm Ministerului Educației să ia toate măsurile care se impun pentru redeschiderea școlilor în format fizic și să nu se complacă în ideea școlii online, care a fost recunoscută în repetate rânduri de oficialii guvernamentali ca fiind o catastrofă. Școala trebuie să rămână o activitate esențială, la fel cum sunt și sistemul sanitar și activitatea economică, iar măsurile de compromis de acest fel nu reprezintă o variantă sustenabilă pentru educația din România. Astfel, este imperios ca școlile să funcționeze în continuare după principiul descentralizării, astfel încât să poată suspenda cursurile în format fizic doar în urma unei analize serioase a infrastructurii și a capacității pe care o au la nivel local.

 

Reiterăm mai jos propunerile formulate de Consiliul Național al Elevilor și transmise către Ministerul Educației pe cale oficială:

  • Ministerul Educației trebuie să adopte o derogare de la dispoziția referitoare la numărul minim de note la o disciplină, astfel încât elevii și profesorii să nu fie aduși în ipostaza de a forța metodele de evaluare în mod inutil, având în vedere că nu vor fi fost parcurse toate conținuturile curriculare; 
  • este absolut necesar ca, după cele două săptămâni de vacanță, autoritățile să asigure un cadru legal unitar și predictibil pentru funcționarea școlilor, precum și să asigure testarea non-invazivă a elevilor și a personalului din învățământ de cel puțin două ori pe săptămână, Astfel, ne reiterăm poziția de a menține decizia de funcționare a școlilor în mod descentralizat, cu referință la nivel local; 
  • suspendarea organizării lucrărilor scrise semestriale (teze) pentru semestrul I și înlocuirea acestora cu evaluări sumative cu subiect unic pentru toate clasele, fără notare în catalog, cu feedback individual din partea cadrelor didactice. În urma acestuia, profesorii și elevii vor putea contura un plan individual de recuperare a conținuturilor pierdute;
  • extinderea programului de ore remediale pentru orice elev care solicită acest lucru, fără criterii de accedere la aceste cursuri;
  • finalizarea procedurii de licitație și achiziție a testelor non-invazive pe bază de salivă, astfel încât elevii și profesorii să beneficieze de o testare periodică, bisăptămânală, începând cu data de 7 noiembrie, pentru a permite menținerea cât mai multor unități de învățământ cu activitate didactică în format fizic.

Cum rămâne cu educația după vacanță?

În cursul zilei de miercuri, Președintele României, Klaus Iohannis, a declarat faptul că toți elevii din România vor avea o vacanță timp de două săptămâni, începând din data de 25 octombrie. 

În acest sens, este evident că autoritățile trebuie să clarifice modul în care va fi modificat anul școlar în curs, dar și să prezinte de urgență situația infrastructurii din unitățile de învățământ (dotarea cu teste non-invazive), precum și alte eventuale măsuri complementare care pot suferi modificări, incluzând calendarul susținerii examenelor naționale.

Astfel, Consiliul Național al Elevilor solicită implementarea următoarelor măsuri: 

  • convocarea de urgență, de către Ministerul Educației, a unei ședințe cu partenerii de dialog social, astfel încât să se poată stabili modificările survenite ca rezultat al impunerii unei vacanțe de două săptămâni. De asemenea, solicităm ca, în orice fel de ipoteză de lucru, să se aibă în vedere menținerea calendarelor examenelor naționale în forma cunoscută în prezent, precum și a datei de finalizare a cursurilor în anul școlar 2021-2022;
  • dacă numărul săptămânilor aferente semestrului I va fi modificat, iar orele se vor recupera în semestrul al II-lea, Ministerul Educației trebuie să adopte o derogare de la dispoziția referitoare la numărul minim de note la o disciplină, pentru a nu aduce elevii și profesorii în ipostaza de a forța metodele de evaluare în mod inutil, având în vedere că nu vor fi fost parcurse toate conținuturile curriculare;
  • este absolut necesar ca, după cele două săptămâni de vacanță, autoritățile să asigure un cadru legal unitar și predictibil pentru funcționarea școlilor, precum și să asigure testarea non-invazivă a elevilor și a personalului din învățământ de cel puțin două ori pe săptămână, fără să mai tergiverseze în mod vădit procedura de licitație și de achiziție. Nu ne putem asuma ca, după o astfel de măsură de compromis, școlile să fie în continuare nepregătite pentru desfășurarea actului educațional față în față;
  • suspendarea organizării tezelor semestriale pentru semestrul I și înlocuirea acestora cu evaluări sumative cu subiect unic pentru toate clasele, fără notare în catalog, cu feedback individual din partea cadrelor didactice;
  • extinderea programului de ore remediale pentru orice elev care solicită acest lucru, fără criterii de accedere la aceste cursuri.

De asemenea, ne manifestăm dezacordul cu privire la o prelungire a acestei vacanțe de două săptămâni sau cu o trecere unitară, la nivel național, în scenariul online, având în vedere faptul că pierderile generate de astfel de măsuri vor fi imense, imposibil de recuperat pe parcursul acestui an școlar.

Nu transformați școlile în paturi de ATI!

În ultimele săptămâni, peste 13.000 de elevi și peste 4000 de profesori din România s-au infectat cu COVID-19, pe fondul noului val pandemic de pe teritoriul țării noastre. Lipsa testării periodice din școli, neglijența față de măsurile suplimentare de protecție pentru elevii cu boli cronice asociate și pragurile mult prea ridicate la care se închid unitățile de învățământ vor duce, în continuare, la vieți puse în pericol.

De aceea, Consiliul Național al Elevilor își exprimă îngrijorarea cu privire la modul de funcționare a școlilor în localitățile unde rata de incidență depășește valoarea de 6 la mia de locuitori. După degringolada testării în școli și modificarea ordinului comun al Ministerului Educației și al Ministerului Sănătății, testarea rapidă a elevilor se poate face doar la solicitarea acestora și cu aprobarea părintelui. Astfel, nici până la momentul de față nu este asigurată o testare periodică pentru elevii și profesorii din localitățile cu rată de infectare de peste 6 la mia de locuitori, având în vedere că Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România nu a autorizat/omologat testele rapide non-invazive.

De asemenea, menținerea unităților de învățământ deschise presupune, pentru mulți elevi, utilizarea mijloacelor de transport în comun și interacționarea cu un număr mare de persoane din comunitate, factori care conduc la răspândirea vertiginoasă a virusului. Totodată, reamintim faptul că legislația în vigoare nu prevede nicio măsură de protecție pentru elevii cu boli cronice asociate, astfel că aceștia nu au posibilitatea de învăța în format online, indiferent dacă sunt vaccinați sau nu.

În acest sens, Consiliul Național al Elevilor solicită ca decizia închiderii școlilor aflate în localități unde incidența este mai mare de 6/1000 să rămână la latitudinea fiecărei instituții, respectiv la decizia Consiliului de Administrație, în baza principiului descentralizării. Este important ca particularitățile fiecărei unități de învățământ să fie luate în considerare, ținând cont de infrastructura disponibilă, mijloacele de testare disponibile sau numărul de infectări înregistrate. Pragul de 50% din numărul total de clase aflate în online pentru schimbarea scenariului de funcționare al întregii școli nu ține cont de acești factori, ci, de multe ori, pune în pericol sănătatea elevilor chiar și în unitățile de învățământ unde acesta nu este atins.

„Stimați decidenți, nu, nu suntem experți în sănătate publică, dar vedem realitatea din teritoriu! Clasele se închid pe bandă rulantă, infectările în rândul copiilor sunt din ce în ce mai mari, dar noi ținem școlile deschise cu absurditate! Dacă tot ne comparăm cu alte state europene care au reușit să mențină școlile deschise în format fizic, trebuie să ne uităm și la infrastructura pe care acestea o asigură, cum ar fi testarea elevilor și a profesorilor de cel puțin două ori pe săptămână. Nu vă jucați cu sănătatea nimănui! Dreptul la educație și dreptul la sănătate nu sunt negociabile!”, a declarat Silviu Morcan, președintele Consiliului Național al Elevilor.

 

Comunicat de presă referitor la clarificarea situației privind negocierile Consiliului Național al Elevilor cu Ministerul Educației în ceea ce privește modificarea criteriilor de acordare a burselor

Consiliul Național al Elevilor se dezice de modul eronat în care Ministerul Educației prezintă situația privitoare la participarea structurii noastre la negocierile referitoare la stabilirea criteriilor de acordare a burselor.

Inițial, una dintre propunerile noastre a fost ca bursa de merit să fie diferențiată în două feluri, după pragul de medie, respectiv un anumit cuantum pentru mediile cuprinse între 9,00 și 9,49 și un alt cuantum pentru mediile cuprinse între 9,50 și 10. În comunicatul de presă transmis de Ministerul Educației joi seara, prima propunere a fost eludată, iar propunerea noastră a fost prezentată în mod eronat.
În acest sens, ne exprimăm dezamăgirea cu privire la modul în care Ministerul Educației comunică negocierile avute alături de reprezentanții elevilor. Consiliul Național al Elevilor nu a agreat niciodată propunerea referitoare la creșterea mediei pentru acordarea bursei de merit la 9,50.

Ne opunem creșterii pragului de medie pentru bursa merit fără o analiză reală a situației școlare din semestrul I al acestui an și, pe această cale, solicităm Ministerului Educației să trateze situația cu responsabilitate, pentru a nu crea inechități în sistem, dar și să prezinte verticalitate în comunicarea publică.