Rezultatele PISA în România, dovada unui sistem educațional depășit

În urma publicării rezultatelor obținute de elevii români la probele de evaluare din cadrul studiului PISA, elaborat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, spațiul public a fost dominat de opinii diverse, având drept cauză principală statisticile îngrijorătoare ce relevă ineficiența unui sistem educațional depășit, neracordat la nevoile și interesele actuale ale celor care, la nivel teoretic, sunt „beneficiari primari” ai săi. În acest context, întrebarea cel mai frecvent vehiculată este „Cine sunt vinovații?”.

Consiliul Național al Elevilor atrage atenția asupra unor aspecte demne de luat în seamă în momentul plasării vinei asupra unui actor educațional sau altul, subliniind importanța identificării problemelor și cooperării pentru rezolvarea acestora. În timp ce analfabetismul funcțional ia amploare, atingând procentul de 44% în rândul elevilor supuși evaluării, aproape jumătate dintre participanții la studiul în cauză nu pot realiza operații aritmetice de bază sau corelații elementare în domeniul științelor. Pe termen scurt, folosirea „dezinteresului manifestat de elevi”, idee asumată de unii lideri sindicali, drept explicație pentru rezultatele slabe înregistrate creează o stare de confort generală, pornind de la premisa că învățământul românesc este suficient de bun pentru elevi, însă aceștia nu depun efortul corespunzător pentru a performa la testele din programul internațional. Pe termen lung însă, trebuie să conștientizăm că evaluarea este oglinda predării, ceea ce înseamnă că rezultatele obținute la evaluare sunt influențate direct atât de conținutul predat elevilor, cât și de metodele de predare utilizate la clasă de către cadrul didactic.

Pe de o parte, se vorbește de ani de zile despre necesitatea unei reforme curriculare, care să conducă spre eliberarea programei actuale și punerea accentului pe calitatea informației, în detrimentul cantității sale. Este esențial totodată ca elevii să studieze la școală materii de interes, deopotrivă din perspectiva societății prezentului și din perspectivă individuală, astfel încât, odată cu finalizarea ciclului liceal al învățământului preuniversitar, aceștia să fie pregătiți pentru tranziția în mediul universitar, pentru cerințele pieței muncii și, nu în ultimul rând, pentru viață. Pe de altă parte, conținutul teoretic trebuie însoțit de metode de livrare adecvate, interactive, care să mențină constantă atenția acestora. În acest sens, este nevoie de o investiție reală în procesul de formare inițială și continuă a profesorilor. Firește, problemele sistemului educațional sunt multe, însă importantă este asumarea responsabilității de către fiecare actor implicat și înțelegerea faptului că societatea se află într-o continuă schimbare și evoluție, iar pe măsură ce se succedă generațiile de elevi, actul educațional trebuie adaptat la nevoile lor. Spre exemplu, sistemul în care au fost formați cei aflați pe băncile școlii în urmă cu 30 de ani nu este unul propice dezvoltării elevilor de astăzi.
Rezultatele evaluărilor din cadrul PISA mai atrag atenția asupra unui aspect: relevanța configurării unui învățământ la standarde europene și acceptarea furnizării de bune practici. În România, se observă deseori un fenomen al contrastelor: dorința de schimbare, căreia i se adaugă reticența față de noutate. Progresul nu este însă posibil în contextul aplicării unei „politici a pașilor mărunți” și al rezistenței față de măsurile, propunerile sau exemplele pozitive ce aparțin unor state cu un sistem educațional performant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *