Peste 4000 de școli din România funcționează fără autorizațiile necesare, ceea ce ne determină să milităm pentru ca actorii implicați în educație să beneficieze de un mediu comprehensiv, care să asigure o acumulare eficientă a informațiilor. Contrar așteptărilor, la momentul actual, aceștia sunt expuși zilnic unor riscuri fizice și psihologice.
Ne exprimăm profundul regret față de incidentele recente, care au demonstrat că școala, locul unde elevii trebuie să se simtă protejați și susținuți, poate deveni cu ușurință un spațiu promotor al neliniștii și nesiguranței. Nu putem să rămânem indiferenți față de întâmplarea de la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina sau de tragicul eveniment care a avut loc în clădirea internatului Liceului „Tamasi Aron” din Odorheiu Secuiesc, unde un elev și-a pierdut viața. De asemenea, semnalăm punerea în pericol a cadrului didactic de la Colegiul Național „Elena Ghiba Birta” din Arad. Fiecare astfel de eveniment a evidențiat încă o dată vulnerabilitatea actului educațional, lipsa acută de resurse și măsurile de protecție insuficiente.
Din păcate, toate aceste cazuri ne conduc, în mod inevitabil, la o necesară introspecție: câte astfel de tragedii mai trebuie să se întâmple pentru ca, în loc să reacționăm tardiv, să începem să luăm măsuri concrete pentru prevenirea lor?
Susținem ferm că un sistem educațional modern și cu adevărat performant nu este doar despre modificarea planurilor-cadru. Acesta trebuie să fie centrat întru-totul pe nevoile elevilor și, ca structură de reprezentare a acestora la nivel național, suntem convinși că siguranța se numără printre acestea.
De prea mult timp, aceste probleme sunt tratate în mod superficial. Este o realitate care ne afectează pe toți, iar indiferența nu mai poate reprezenta o opțiune. Pe această cale, solicităm decidenților soluții implementabile, nu eventuale promisiuni.
Propunem revizuirea prevederilor legislative în vigoare privind funcționarea unităților de învățământ fără toate autorizațiile necesare, prin reevaluarea criteriilor, precum implementarea unor mecanisme de verificare periodică și aplicarea unor sancțiuni pentru nerespectarea normelor de siguranță. În ceea ce privește finanțarea învățământului, sugerăm analizarea și redefinirea costului standard per elev și introducerea unor criterii specifice în formula de calcul, precum mediul de proveniență, situația socio-economică și gradul de risc de abandon școlar. Cum finanțarea nu trebuie să vizeze doar infrastructura fizică, ci și dotarea școlilor cu resurse esențiale, punând accent pe consolidarea clădirilor cu risc seismic, refacerea instalațiilor electrice și de încălzire sau asigurarea condițiilor sanitare adecvate, solicităm alocarea unor fonduri europene și naționale pentru asigurarea unui mediu educațional sigur și incluziv. Evidențiem și necesitatea elaborării și implementării unui plan național de renovare al clădirilor destinate învățării, care cuprinde transparentizarea procesului de investiții și raportarea publică privind stadiul lucrărilor.
Subfinanțarea și lipsa unei infrastructuri adecvate nu doar că dăunează calității actului educațional, dar influențează negativ parcursul firesc al lucrurilor, periclitând viețile oamenilor.