Guvernul Cîțu a fost demis astăzi, 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educației, lăsând în urmă un bilanț al promisiunilor neîndeplinite în domeniul educației. Deși spațiul public este invadat de declarațiile politicienilor, astăzi ar trebui să analizăm modul în care statul român pregătește cadrele didactice, pentru a avea un sistem de învățământ care să poată fi celebrat. 

În acest context, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România și Consiliul Național al Elevilor solicită viitorului Guvern implementarea unor măsuri clare și de impact pentru a revitaliza cariera didactică, în lipsa cărora se vor acutiza problemele legate de resursa umană din sistem.

La momentul actual, formarea inițială a cadrelor didactice, realizată prin DPPD, nu urmează un set de indicatori de performanță care să garanteze o pregătire amplă, de calitate a viitorilor profesori. De asemenea, în lipsa unei definiri clare a competențelor pedagogice ce trebuie atinse, aceste programe de formare inițială nu pot fi evaluate din punct de vedere calitativ, ci doar cantitativ. De aceea, ANOSR și CNE solicită elaborarea și implementarea unui profil didactic structurat pe criterii generale, care să constituie un etalon în pregătirea profesională a cadrelor didactice. O altă oportunitate de acces în cariera didactică este masteratul didactic, aflat încă în fază de pilotare. Prioritatea în acest context rămâne sprijinirea constantă a studenților ce au ales acest parcurs academic prin burse de studiu, mobilități de studiu, creșterea orelor de practică, acces la programe de formare externe, astfel încât masteranzii să își poată însuși un set concret de abilități și cunoștințe în domeniul pedagogic. Doar 21,7% dintre profesorii din învățământul preuniversitar sunt tineri, cu vârsta între 18 și 34 de ani, procent care plasează România pe locul 13 în Uniunea Europeană și care denotă lipsa atractivității profesiei didactice, chiar și din prisma inducției deficitare în carieră.

Pe de altă parte, odată intrat în sistemul de învățământ preuniversitar, formarea continuă devine un fenomen rar întâlnit în rândul dascălilor din România, din cauza faptului că procedura de pregătire a acestora este una învechită, iar cursurile oferite de casele corpului didactic nu se mulează întotdeauna pe realitatea de la clasă, iar motivația de a participa la un curs de formare devine, astfel, reprezentată doar de obținerea unei diplome pentru completarea portofoliului personal.  Raportat la anul 2019, datele culese de Eurydice arată că din punct de vedere al nivelului de pregătire a profesorilor, România are 59% dintre profesorii de liceu absolvenți de studii de licență, și aproape 36% cu studii de master. Diferențele față de mediile europene sunt încă mari – la nivel UE, procentele aproape se inversează – 55% au studii de master, iar 38% – studii de licență.

În ceea ce privește formarea continuă a cadrelor didactice, la nivel universitar nu există reglementări distincte pentru formarea competențelor pedagogice. Lipsa unei strategii naționale care să aibă în vedere aceste aspecte duce la perpetuarea unei stări de fapt, prin care competențele de tip soft sau competențele digitale nu sunt considerate ca fiind importante, iar oportunitățile de evoluție în sfera didactică nu sunt o prioritate. Responsabile de formarea cadrelor didactice, universitățile contribuie și ele la acest fenomen, neavând departamente dedicate care să cerceteze noi metode de predare-învățare-evaluare sau care să elaboreze strategii pe termen mediu-lung. Astfel, observăm că în cele mai multe cazuri departamentele pentru pregătirea personalului didactic nu au capacitatea și nici nu organizează în mod recurent cursuri de formare continuă.

Finanțarea sistemului de formare a cadrelor didactice este deficitară, eșuând în acoperirea reală a nevoilor viitoarelor cadre didactice, indiferent de destinația finală a acestora: învățământul preuniversitar sau superior. În ceea ce privește învățământul superior, universitățile sunt responsabile de finanțarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice, însă astfel de formări continue se desfășoară rareori și sunt greu accesibile cadrelor didactice. În acest context, ANOSR și CNE solicită finanțarea distinctă a domeniului formării didactice, bazată pe indicatori specifici.