În ultimele luni, sistemul educațional din România a fost definit de haos – măsuri impredictibile dictate de la nivel central, lipsă de viziune pe termen lung și gândire nerealistă raportată la starea de fapt din teritoriu, plusată de iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să exprime fermitate și compasiune față de educație. Toate au dus la un profund dezechilibru sistemic, care va avea urmări grave pentru următoarele generații. 

Deciziile din educație

Ministrul Educației a promis multe, a întârziat nepermis de mult, iar asumarea greșelilor a lipsit din discursul public. Mai mult decât atât, ministerul a încercat să ne învinovățească pentru propriile eșecuri sau propuneri controversate. În tot acest timp, nimeni nu și-a asumat un set de măsuri clare care să promoveze o educație incluzivă și de calitate – învățământul online a rămas un ideal lipsit de viziune, o improvizație, nicidecum o alternativă reală pentru învățământul față în față. În doi ani de zile, deși cu toții am fost conștienți că pandemia e departe de a se sfârși, nu s-a promovat niciun fel de intenție pentru a garanta accesul la educația online pentru toți elevii. 

Am fost martorii unei deschideri haotice a școlilor, acolo unde, de multe ori, infrastructura nu permitea prezența fizică, cu toate că știm educația de calitate este în sala de clasă. În cele două săptămâni de vacanță forțată, autoritățile nu au reușit să se mobilizeze pentru a finaliza procedurile de achiziție și de livrare a testelor non-invazive în școli, deși oficialii au afirmat în repetate rânduri că testarea și vaccinarea sunt două condiții esențiale pentru continuarea cursurilor cu prezență fizică.

Lipsa dialogului cu partenerii de dialog social

Responsabilitatea, coerența și asumarea sunt trei valori esențiale pentru a avea o educație incluzivă și de calitate în contextul actual; dar lipsesc cu desăvârșire.

Sindicatele și asociațiile de părinți nu au promovat vaccinarea, deși ar fi trebuit să fie un exemplu de responsabilitate pentru generațiile tinere. În cadrul Consiliului Economic și Social, sindicatele din învățământ au votat împotriva legii privind obligativitatea certificatului verde.

Majoritatea declarațiilor publice ale adulților din ultimele luni, indiferent de pe ce parte a baricadei au fost – deopotrivă reprezentanți ai societății civile și ai ministerului, au avut rolul de a ataca și de a distruge, nu de a construi. În această perioadă, măcar în al doisprezecelea ceas, solicităm ferm responsabilitate, coerență și asumare din partea tuturor celor implicați în sistemul educațional.

Impredictibilitatea

În niciun moment din ultimii 30 de ani sistemul educațional nu s-a mai aflat într-o asemenea situație incertă, impredictibilă pentru elevi. Prea puțini au înțeles că școala este cea din sala de clasă, iar activitatea didactică este un act esențial, fără de care generațiile din prezent nu au niciun viitor. Deciziile s-au luat peste noapte, luând pe nepregătite elevi, părinți, profesori, directori de școli, care au încercat să adapteze starea de fapt la infrastructura de care dispun, deși, în mod evident, ar fi trebuit să fie exact invers.

Noi, elevii, am fost prinși la mijlocul unui război de orgolii al adulților cu putere de decizie și de reprezentare, iar rezultatele sunt vizibile: haos, nemulțumire generalizată și, cel mai important, educație de slabă calitate și discriminatorie.

Este nevoie să înțelegem că noi toți suntem parte a sistemului pe care îl blamăm, iar pasarea responsabilității asupra altuia va duce doar la adâncirea problemelor. Este nevoie ca fiecare să-și asume rezolvarea situației actuale!

Cine se poate vaccina să se vaccineze!

Cine are simptome să anunțe, să se izoleze și să se testeze imediat!

Dacă cineva este într-un spațiu închis, să poarte masca în mod corect!

Dacă cineva sfidează regulile de protecție sanitară trebuie atenționat, pentru a se conforma!

Responsabilitatea este a fiecăruia, este o responsabilitate comună!